„... În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33) 

   Parlamentul României a adoptat o lege care declară ziua de 16 august „Zi Națională de Conștientizare a Violenței împotriva Creștinilor”.  Legislația a fost adoptată „ca semn de conștientizare de către cetățenii români a violenței și persecuției la care au fost și sunt supuși astăzi creștinii în lume”, scrie textul legii. Creștinii sunt de departe cel mai persecutat grup religios din lume și la nivel mondial „sunt victimele a cel puțin 75 la sută din toate violențele și opresiunile motivate din punct de vedere religios”, potrivit unui studiu din 2017 realizat de ‘Aid to the Church in Need’ (ACN), care a adăugat că „amploarea acestei persecuții este în mare parte ignorată de mass-media”. În lista sa ‘World Watch 2020’, Open Doors a dezvăluit că persecuția creștină de pe glob a atins niveluri fără precedent, peste 260 de milioane de creștini confruntându-se cu „niveluri ridicate de persecuție”. (În 22 august este Ziua internaţională în memoria victimelor actelor de violenţă având la bază motivaţii religioase sau de crez, zi instituită de Naţiunile Unite.)

   Dintotdeauna creștinii s-au confruntat cu ostilitatea lumii și nu de puține ori au trebuit să suporte persecuții crunte. La fel se întâmplă și astăzi. În multe părți ale lumii creștinul și creștinismul trec prin momente grele. Din răsăritul totalitar, unde urmașii lui Hristos sunt brutalizați pe față, până în apusul liberal, unde credincioșii sunt șicanați fățiș, lumea este un mediu periculos pentru creștini. Chiar dacă în multe locuri din lume Biserica lui Hristos se bucură de libertate, în la fel de multe locuri, a fi creștin înseamnă a te confrunta cu persecuția. Nu este deci la întâmplare că tot mai multe voci, tot mai multe organizații, tot mai mulți lideri, se ridică în sprijunul milioanelor de suflete persecutate, a miilor de creștini uciși.

   A) Ce spune Biblia despre persecuție?  În Noul Testament persecuția nu este un subiect marginal. Fiul lui Dumnezeu a fost persecutat de către lideri iudei și în final ucis pe o cruce de către oficialitățile imperiale. El i-a avertizat din timp pe ucenicii Săi că în lume vor avea necazuri. „Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni”, a spus Mântuitorul. (Ioan 15:20) Întocmai! În Biserica Primară, Iacov, apostolul, a fost ucis, la fel și diaconul Ștefan. Persecuția i-a silit pe apostoli să părăsească Ierusalimul. Dacă în generația apostolilor agenții persecutori au fost iudeii, în primele veacuri ale creștinătății cezarii romani au fost sursa principală a prigoanelor. Mai apoi, când creștinismul a devenit religie de stat, liderii cultelor creștine oficiale au persecutat minoritățile creștine. Asta în Europa, Nordul Africii, și mai târziu în Americi. În Asia, în Africa, societatea păgână dominantă a fost tot timpul refractară la Evanghelie, persecutând pe credincioșii creștini. Până astăzi, mai peste tot, este periculos să fi creștin practicant, creștin mărturisitor. Chiar și în lumea aparent liberă, de multe ori copiii Domnului se confruntă cu ostilitatea în familiile lor, la locul de muncă sau în școlile în care învață.

   B) De unde vine această ostilitate?  Ostilitatea lumii față de creștin și creștinism provine din faptul că Evanghelia prezintă un mesaj diferit și exclusivist în raport cu restul religilor. Mesajul creștin vine ca o contra-cultură. Mai mult de atât, este de fapt ostilitatea dintre două lumi, cu filozofiile lor diferite: Împărăția lui Dumnezeu și împărăția celui rău. Într-un fel pe care îl înțelegem doar în parte, creștinul, creștina, nu sunt din lume, de aceea lumea îi urăște. (Ioan 17:14) Mântuitorul a spus-o clar: „Dacă a-ți fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea”. (Ioan 15:19)

   C) Care este răspunsul în persecuție?  Domnul Dumnezeu permite ostilitatea până la o vreme, din rațiuni care țin de suveranitatea Sa absolută, cunoscută doar în parte, și din dorința Lui de a fi creat o lume liberă. Atotputernicul anticipează în Cuvântul Său o vreme în care va pune capăt răului și va răsplăti atât pe cei ce au făcut binele cât și pe cei care au fost agenții răului. Până atunci însă creștinul trebuie să trăiască într-o lume ostilă, în care este chemat să-și ducă crucea zilnic asemeni lui Hristos.

Partea încurajatoare este că Domnul însuși oferă asistența Sa. Vedem în istoriile Noului Testament, precum și în învățăturile de acolo, cum:

-Domnul îi avertizează pe ucenici și îi încurajează - „... În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33) 

-îi însoțește cu semne -  „... Domnul lucra impreuna cu ei si intarea Cuvantul prin semnele care-l insoteau. Amin. (Marcu 16:20)

-le inspiră mărturia - „Cand va vor duce sa va dea in mainile lor, sa nu va ingrijorati mai dinainte cu privire la cele ce veti vorbi, ci sa vorbiti orice vi se va da sa vorbiti in ceasul acela; caci nu voi veti vorbi, ci Duhul Sfant.” (Marcu 13:11)

-îi mângăie în întristări - „Fiindca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu de ceasul incercarii, care are sa vina peste lumea intreaga ca sa incerce pe locuitorii pamantului.” (Apoc. 3:10)

-și în final îi proslăvește la dreapta Sa în Împărăție pe cei persecutați în lume - „Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii." (Apoc. 2:10b)

Da, există o fericire și o bucurie care-i așteaptă pe toți cei ocărâți, prigoniți și uciși pentru neprihănire! (Matei 5:10-12)

    Acum, dacă avem șansa să trăim într-o lume liberă și să fim lăsați în pace de semeni, să-i mulțumim lui Dumnezeu, și în același timp să nu-i ignorăm pe cei care trăiesc în zone ostile credinței creștine. Un gând înălțat la Domnul pentru cei persecutați, o rugăciune de mijlocire pentru fații și surorile noastre este întotdeauna o slujire binevenită. Dacă există posibilitatea inițierii și sprijinirii unor acțiuni concrete de ajutorare, cu atât mai bine. Dacă însă Dumnezeu permite persecuția în viața ta, într-o formă sau alta, nu-ți pierde inima, ci proslăvește-L pe Domnul. Din perspectivă eternă este o cinste: „Ei au plecat dinaintea soborului si s-au bucurat ca au fost invredniciti sa fie batjocoriti pentru Numele Lui.” (Faptele Apostolilor 5:41)